Septembrie

Te trezesti din somn si te intrebi daca esti viu. Incepi sa tipi, sa urli din ce in ce mai tare. Te apropi de marginea patului si iti dai seama ca nu esti la tine acasa. Te simti legat la maini si la picioare. Bucata de material care iti invelea trupul devine tot mai grea. Simti ca nimeni nu e langa tine si ceea ce te tine in viata sunt doar niste aparate. Tie frica de tine si nu vrei sa stii ce se intampla. Mainile ti se umezesc, iar parul devine din ce in ce mai ud. Nu stii daca esti singur in aceea camera. Cand te uiti pe fereastra constientizezi ca e déjà toamna, amitindu-ti ca ultima data cand ai tinut ochii deschisi era iunie. Tie somn, iar ochii ti se inchid. Ai vrea sa dormi, dar fosnaitul frunzelor nu te lasa. Un miros de fructe uscate devine din ce in ce mai accentuat. Te imbeti cu acel miros si cazi intr-un somn adanc, fara sa vrei. Cafeaua fierbinte te trezeste in fiecare dimineata, iar mirosul de tei nu te lasa atunci cand vrei. Ai vrea sa ii spui ceva, dar nu poti. Timiditatea e prea evidenta in viata ta, in viata noastra defapt. Iti este foarte dor de ei. La toti ne este dor. Un an e prea mult, dar pentru ei te chinui sa rezisti. Ai face orice pentru ei pentru ca ii iubesti. Stiu asta deoarece si eu ii iubesc. Dupa un timp iti pierzi entuziasmul si intri intr-o depresie….iar de aici nu mai stii ce sa faci. Te opresti din gandit si auzit ticaitul ceasului. E dimineata si trebuie sa mergi la scoala.