Dor

-Nu ştiu, dar vreau să plec.

-Când?

-Mâine dimineaţa

-Când ?!!

-Mâine dimineaţa la ora 10:30.

-Te’am auzit de prima dată. Nu înţeleg de ce pleci. Şi pe mine de ce m’ai anunţat atât de tarziu? Măcar dacă mă anunţai mâine când ajungeai... Apropo unde trebuie să ajungi?

-De ce eşti ironic? De ce vorbeşti aşa acum?

-Cum vorbesc? Tu te’ai gandit la mine cand te’ai hotărât sa pleci ?

-Da m’am gândit. De ce vorbeşti aşa cu mine?

-?? dar cum vorbesc?

-Foarte urât.

-Îmi pare rău dacă ţi se pare că vorbesc urât. Aşa vorbesc eu dintodeauna. Şi totuşi, nu mi’ai zis unde pleci..

-Cum poţi sa spui aşa ceva? Nu aşa vorbeşti. De 2 ani de zile de cand suntem impreuna, acum e prima oară când vorbeşti aşa. Nu iţi spun unde plec până nu iţi ceri scuze.

-Auzi, dar tu vrei să scapi de mine şi nu ştii cum? Dupa 2 ani te’ai gândit să scapi de mine. Chiar nu însemn nimic? Ţi’ai bătut joc de mine atât timp?

-Nu mi’am bătut joc niciodata ,de nimeni . Te iubesc. Cum poţi să mă întrebi aşa ceva?

-Nu îmi dai de ales. Ce ai vrea sa te întreb? Cu ce bărbat pleci?

....

-Iartă’ma pentru ultima întrebare. Eram nervos. Iartă’mă . Ştii că te iubesc.

-Acum nu mai sunt aşa sigură că mă iubeşti.

-Te rog, nu zi asta. Te iubesc !

-Şi eu te iubesc, dar trebuie să plec.

-Unde?

-Nici măcar eu nu ştiu. M’am săturat de tot.

-Şi de mine?

-Da, din păcate.

-???

-Iartă’mă că nu ţi’am zis mai devreme.

-Stai liniştita. Nu trebuie să îti ceri scuze.. Călatorie placută alături de cine pleci şi sa ai o viaţa frumoasă. Eu trebuie să plec. Mă aşteaptă baieţii la fotbal.

-Stai! Stai... de ce pleci? Te’ai suparat?

-Nu.

-Te iubesc.

-La revedere...

-Măcar mai stai cu mine noaptea asta. Te rog.

-Nu pot. Mi’ar fi mult prea dor maine dimineaţa. Îmi pare rău.

....