Íuliieee

Am plecat. Am plecat, mie dor de soare. serios ca da. Am terminat-o! La atingerea iubirii, oricine devine poet! Eu inca o mai caut...

Sunshine

Din sertar

Dupa un timp ne trezim si ne dam seama ca degeaba am trait. Nu avem niciun tel, niciun ideal. Iti dai seama ca iti este dor si te doare tot trupul. Pe mine ma doare stomacul cand imi este dor de tine ori imi este foame. Mereu confund aceste 2 lucruri. Traim degeaba. Ne pregatim pentru toate etapele vietii, dar cand e vorba de moarte ne facem ca nu auzim. De ce oamenii nu se pregatesc pentru moarte? E singurul lucru sigur din viata unui om. Crestem peste tot si suntem nemultumiti de ce nu locuim in alta parte. Dupa un timp iti dai seama ca te-a durut stomacul degeaba, ca nu iti era dor de nimeni, ci doar foame, asa ca te duci la frigider si mananci. Dupa ce ai mancat constientizezi ca defapt iti era dor de el. Tot timpul patesc asa. Imi dau seama ca imi lipseste si incep sa plang ca un copil. Cand il vad pe strada mi se umezesc maine, iar el nici nu se uita la mine. Ma linistesc in cateva zile si o iau de la capat. Imi dau seama ca nu l-am iubit ci doar am simtit nevoia sa fiu iubita.

Septembrie

Te trezesti din somn si te intrebi daca esti viu. Incepi sa tipi, sa urli din ce in ce mai tare. Te apropi de marginea patului si iti dai seama ca nu esti la tine acasa. Te simti legat la maini si la picioare. Bucata de material care iti invelea trupul devine tot mai grea. Simti ca nimeni nu e langa tine si ceea ce te tine in viata sunt doar niste aparate. Tie frica de tine si nu vrei sa stii ce se intampla. Mainile ti se umezesc, iar parul devine din ce in ce mai ud. Nu stii daca esti singur in aceea camera. Cand te uiti pe fereastra constientizezi ca e déjà toamna, amitindu-ti ca ultima data cand ai tinut ochii deschisi era iunie. Tie somn, iar ochii ti se inchid. Ai vrea sa dormi, dar fosnaitul frunzelor nu te lasa. Un miros de fructe uscate devine din ce in ce mai accentuat. Te imbeti cu acel miros si cazi intr-un somn adanc, fara sa vrei. Cafeaua fierbinte te trezeste in fiecare dimineata, iar mirosul de tei nu te lasa atunci cand vrei. Ai vrea sa ii spui ceva, dar nu poti. Timiditatea e prea evidenta in viata ta, in viata noastra defapt. Iti este foarte dor de ei. La toti ne este dor. Un an e prea mult, dar pentru ei te chinui sa rezisti. Ai face orice pentru ei pentru ca ii iubesti. Stiu asta deoarece si eu ii iubesc. Dupa un timp iti pierzi entuziasmul si intri intr-o depresie….iar de aici nu mai stii ce sa faci. Te opresti din gandit si auzit ticaitul ceasului. E dimineata si trebuie sa mergi la scoala.

din Ianuarie

Ai aparut cand nu se putea mai bine si ai ramas langa mine fara sa iti spun eu. Asta numesc eu fericire. :)

Joi

Emima, cat se poate de normala, fara niciun membru superior sau inferior in plus. Organul meu vizual este tot ochiul. Cavitatea mea bucala vorbeste fara mine uneori. Ambitia mea este sa devin un om mai bun, dar asta intr-un univers paradoxal. Nu vreau sa ma metamorfozez cand o sa fiu mare, vreau sa am aceeasi minte de copil banal. Am vrut o masina rosie si micuta si azi mi-am facut cadou o masinuta rosie. Ma cheama Emima, dar prietenii imi spun Em, oamenii ma striga Ema, dar niciodata nu mi-a placut Mima. Deci, am 17 ani si ma simt bine! :)

Nici macar eu nu stiu de ce?

De ce trebuie sa stiu eu de unele chestii? Uitam sa fim puri. Uitam sa fim copii. Uitam, in cel mai nefericit caz, sa traim. De ce avem nevoie de medicamente pentru depresii? De ce avem nevoie de medicamente sa ne calmam? De ce cei mai buni prieteni te tradeaza, te dezamagesc? De ce toata lumea crede despre tine ca esti nebun daca plangi din nimic? De ce nu ninge vara? De ce imi este rau cand imi este dor? De ce imi este dor? De ce nu iubim cand suntem mari? De ce uram fara motiv? De ce muzica linisteste, dar in acelasi timp iti provoaca energie? De ce traim fara un scop? De ce nu ne pregatim pentru moarte? Singura chestier sigura din viata noastra este moartea. De ce ma chinui sa mai scriu asta daca nu o citeste cine trebuie? De ce nu pot sa trec peste tot ce a fost si sa o iau de la capat? …. De ce e din nou octombrie? De ce nu mergem la un picnic in parc? De ce frunzele cad fix in dreptul tau, iar tu nu le bagi in seama? De ce toamna e asa frumos?

Frig, dar binee

Auci, e frig afara. Tot ce vezi in jur e rece, la propriu. Unele persone sunt si la figurat, dar nu pot spune ca imi pasa. Imi ating un obraz si spre uimirea mea, e cald, aproape fierbine. In rest sunt rece. Chiar si picioarele mi-au inghetat si e abea este octombrie. La iarna ce o sa facem? O sa stam in bratele celui de langa noi ca sa ne incalzim? Mai bine, spunem acum ca este cald, iar la iarna o sa spunem doar ca e frig. Vreau afara. M-am trezit azi cu un chef de a ma plimba si nu stiu daca pot iesi maine. Cel mai posibil, o sa ploua maine. Nu imi place cand ploua. M-am chinuit o data sa opresc ploaia, dar nu am reusit. Mi-am dat seama dupa aceea ca nu sunt Dumnezeu. Ieri seara mi s-a pus o intrebare banala, dar nu am stiut ce sa raspund. Niciodata nu m-am intrebat asta desi la prima vedere ai impresia ca stii. De ce mor oamenii? Poate pentru ca suntem prea rai, ca nu stim sa iubim, ca ne uram unii pe alti fara motiv, ca nu daruim, ca suntem egoisti, ca ne pasa doar de noi. Sunt multe de spus, dar nu sunt in masura sa vorbesc despre asta. Imi este dor de o cafea cu lapte, desi nu prea imi place cea cu lapte.

Promisiune

Promit sa stau mai mult cu tine cand iti va fi rece. Promit sa te ingrijesc si sa te alint cand te vei simti singur. Promit sa rad cu tine si sa nu te fac sa plangi. Promit sa iti aduc vara inapoi cand iti va fi dor de ea. Promit sa iti fac un ceai cand vrei simti nevoia sa bei ceva. Promit sa dansez cu tine cand se va difuza o melodie buna la radio. Promit sa iti culeg toate frunzele din botosani si sa iti fac un pat unde vom sta la vara cand vom numara stelele. Promit sa ma joc in parul tau dupa ce vom alerga in ploaie. Promit sa iti cant in zilele cu soare din luna martie. Promit sa ma arunc in zapada si sa iti fac un ingeras in care va fi scris numele tau. Promit sa te iau cu mine peste tot unde voi calatori. Promit sa merg cu tine unde imi vei cere. Promit sa raman langa tine cand toti te vor parasi. Promit sa ma indragostesc de tine daca tu te vei indragosti de mine. Promit sa te iubesc indiferent de ce imi vor spune ceilalti. Iti promit si ma tin de cuvant !

Sambata seara

Am invatat sa ascult, dar nu de toti. Am fost educata, de mica, sa vorbesc frumos si corect, sa scriu bine gramatical si sa ma exprim logic si elocvent la orice discurs, conferinta sau sedinta. Am invatat sa fac versuri pe muzica linistita, acestea devenind mai tarziu un motiv de a scrie proza si dramaturgie. Am invatat de la cei mici ca viata e mai simpla decat credem noi, problemele noastre o complica. Am invatat ca daca iti doresti din tot sufletul un lucru, acesta se indeplineste. Am invatat sa numar pana la infinit si de la infinit la zero. Am invatat sa am rabdare si sa astept deoarece noi stam intr-un cerc si imi va veni si mie randul. Am invatat de la cei mai buni sa imi canalizez mintea la ceva ce ma face fericita cand nu mai pot si imi vine sa plang. Am invatat ca exista mai multe moduri de a fi fericit. Am invatat sa plang de fericire. Am invatat sa aleg din tot ce mi se ofera si sa dau jumatate la cei care nu au si isi doresc. Am invatat sa nu mai fiu asa indiferenta cu lucrurile si cu persoanale care conteaza. Am invatat ca e mai bine daca rup pagina din trecut si o arunc, decat sa intorc aceea pagina din nou si din nou si din nou. Am invatat ca nu orice rau care mi se intampla aceeasta este o pedeapsa. Am invatat sa pretuiesc orice chestiune sau intamplare fericita din viata mea. Am invatat sa am grija de cei mai slabi ca mine, sa ofer protectie la cei mici. Am invatat sa tac cand cineva vorbeste si sa nu il intrerup. Am invatat sa fiu optimista si sa nu ma uit la orice privire urata. Am invatat sa aleg lucrul cel mai important din viata mea si sa las prostiile pentru copilarie. Am invatat sa imi fie dor si fara sa ma doara stomacul. Am invatat ca e mai bine sa invat acum decat mai incolo. Am invatat ca o singura daca treci prin copilarie. Am invatat sa pretuiesc tot ce am. Am invatat sa spun “multumesc” si “te rog” atunci cand este nevoie. Am invatat sa fiu politicoasa. Am invatat sa dau prioritate oamenilor mai intelepti ca mine si sa dau peste nas celor ce se cred intelepti si nimic mai mult. Am invatat sa vorbesc si in soapta. Am invatat sa sar, sa alerg, sa cant, sa merg drept, sa mananc cu mana stanga, sa desenez inimioare pe caietul de romana, sa dansez pe muzica buna, sa aprind lumina din sufragerie cu nasul, sa pasesc cu piciorul drept, sa astept la rand, sa zambesc cand cineva ma saluta. Am invatat ca mai exista o persoana in aceasta lume imensa care seaman cu mine. Visul meu cel mai mare e sa o intalnesc si sa o intreb “Ce faci maine?”.

haaaai!

Te caut cu mainile amandoua peste tot. Te caut si in vis. Prin miile de vise care le am in fiecare noapte in niciunul nu te-am gasit, dar continui sa te caut. Te caut cand merg pe strada si am impresia ca esti orice baiat care se uita insistent la mine. De aia ii zambesc si trec mai departe fara nicio remuscare. In ziua de maine nu te-am cautat pentru ca stiu ca acolo am sa te gasesc. Stiu ca ma astepti linistit, singur, serios, cu o floare in mana, un trandafir rosu pentru placerea mea. Te-am cautat si cu privirea zile in sir, dar degeaba, stiu ca tu ma astepti si ca ai sa ma gasesti. Niciodata nu ma uit in spate fiindca am impresia ca ma urmareste cineva, dar am trecut si peste asta. imi este lene sa imi fac un ceai. Imi este frig si mi-am gasit bluza mea preferata, atat de pufoasa si roz. Ma pierd prin ea cum ma pierd in bratele tale, in privirea ta, in zambetul tau atat de curat si sincer. Ma privesti cu ochii mari si aproape imi vine sa plang ca nu te gasesc. Mainile mele iti atingi obrajii tau calzi. Ma incalzesc numai cand vorbesti cu mine. Ma eliberezi de orice stress, grija sau nevoie trupeasca. Vorbesti atat de mult si orice cuvant care il scoti din gura ma fascineaza. Ma iei in brate cand imi este rece si ma imbratisezi fara sa ceri ceva de la mine. Umarul tau asteapta sa imi asez capul pe el intr-o zi cand iti va tremura picioarele si vei fi atat de obosit incat nu vei putea sa imi spui nimic. Orice defect al meu devine o calitate in ochii tau. Vrei sa te ascunzi prin parul meu, de aceea mi-l voi lasa sa creasca. Imi place sa rad cu tine ore, zile, luni, ani intregi. Simt o fericire, inca neexperimentata de mine, ciudata uneori. Mai vobesc si singura din cauza ei. Te caut alergand si ma izbesc de tine. Iti cer scuze, iar tu nu ma ierti, ci doar ma iei in brate si te bucuri ca m-ai gasit. Incepi sa imi spui ca ti-a fost dor de mine si ne privim in ochii pana in zori. Ne promitem chestii pe care suntem constienti ca nu le vom duce pana la capat, dar incercam. Suntem oameni si gresim. Ne asezam gandurile unul peste altul. Ne completam prin felul nostru de a fi si asteptam sa ne gasim. Ne rasucim pe toate partile pana ce dam de o chestie care ne doare. Imi canti si astepti sa te apreciez. Eu inca te mai caut. Vreau sa te cunosc si sa raman cu tine. Te gasesc intr-un final si iti soptesc:

“Mi-a fost atat de dor de tine”

>:D

Vreau sa fiu si eu fericita macar o data. Daca plang, sa plang de fericire. Daca imi este dor, sa imi fie dor de vara. Daca ma cert, sa ma cert in gluma. Daca ma doare, sa ma doara trupul. Daca alerg, sa ma prinzi.

Luna mea (ne)buna

Stiam ca trebuie sa vina si noiembrie! Acum era momentul ei:) Ma asteptam sa incalzesc eu aceasta luna, nu sa ma incalzeasca ea pe mine, dar imi este bine si asa. Noiembrie ma reprezinta, ma defineste...

EU

Am avut luna in mana, in palma, pe palma stanga. Am tinut-o mult timp, chiar prea mult. Am crezut ca poate sa fie a mea pentru todeauna. Pentru prima oara luna e a mea. Nu stiu ce sa fac cu ea.. Voi invata ! Voi sta si voi medita zile, luni, ani intregi. Am luna in palma si eu imi doresc soarele. Sunt om, romanca, tiganca..

Campioana in a fi nemultumita.

a

Iti ingheata palma pe banca, picioarele, obraji, fruntea. Iti intra frigul pe sub haine si iti raceste tot trupul. Decembrie rupe caldura din nou, tot timpul se intampla asta. Mi-ai incalzit luna sau chiar tot anul. Poate viata te-a mintit si ai cazut de mii de ori, dar nu ai plecat din viata mea.

M-a amagesc singura. Inca e iarna si asa va fi pana in martie.

Omul e naiv si inocent. Nu isi da seama cand cineva isi bate joc de el. Vocea lui rasuna peste tot. Lacrimile ii curg pe obraji, dar zambeste. Isi da seama ca e fericit in sfarsit. A rupt anonimatul si se lauda, dar in cateva minute devine insensibil si critica... E fericit, ce truda lui!

Dor

-Nu ştiu, dar vreau să plec.

-Când?

-Mâine dimineaţa

-Când ?!!

-Mâine dimineaţa la ora 10:30.

-Te’am auzit de prima dată. Nu înţeleg de ce pleci. Şi pe mine de ce m’ai anunţat atât de tarziu? Măcar dacă mă anunţai mâine când ajungeai... Apropo unde trebuie să ajungi?

-De ce eşti ironic? De ce vorbeşti aşa acum?

-Cum vorbesc? Tu te’ai gandit la mine cand te’ai hotărât sa pleci ?

-Da m’am gândit. De ce vorbeşti aşa cu mine?

-?? dar cum vorbesc?

-Foarte urât.

-Îmi pare rău dacă ţi se pare că vorbesc urât. Aşa vorbesc eu dintodeauna. Şi totuşi, nu mi’ai zis unde pleci..

-Cum poţi sa spui aşa ceva? Nu aşa vorbeşti. De 2 ani de zile de cand suntem impreuna, acum e prima oară când vorbeşti aşa. Nu iţi spun unde plec până nu iţi ceri scuze.

-Auzi, dar tu vrei să scapi de mine şi nu ştii cum? Dupa 2 ani te’ai gândit să scapi de mine. Chiar nu însemn nimic? Ţi’ai bătut joc de mine atât timp?

-Nu mi’am bătut joc niciodata ,de nimeni . Te iubesc. Cum poţi să mă întrebi aşa ceva?

-Nu îmi dai de ales. Ce ai vrea sa te întreb? Cu ce bărbat pleci?

....

-Iartă’ma pentru ultima întrebare. Eram nervos. Iartă’mă . Ştii că te iubesc.

-Acum nu mai sunt aşa sigură că mă iubeşti.

-Te rog, nu zi asta. Te iubesc !

-Şi eu te iubesc, dar trebuie să plec.

-Unde?

-Nici măcar eu nu ştiu. M’am săturat de tot.

-Şi de mine?

-Da, din păcate.

-???

-Iartă’mă că nu ţi’am zis mai devreme.

-Stai liniştita. Nu trebuie să îti ceri scuze.. Călatorie placută alături de cine pleci şi sa ai o viaţa frumoasă. Eu trebuie să plec. Mă aşteaptă baieţii la fotbal.

-Stai! Stai... de ce pleci? Te’ai suparat?

-Nu.

-Te iubesc.

-La revedere...

-Măcar mai stai cu mine noaptea asta. Te rog.

-Nu pot. Mi’ar fi mult prea dor maine dimineaţa. Îmi pare rău.

....

TU, omul

Mereu te intrebi de ce ti se intampla tie anumite lucruri, dar daca nu ti se intampla tie ce faceai? Daca nu erai tu acela, atunci nu era nimeni. Fiecarui om i s-a stabilit viata inca de la inceputul inceputului. Fiecare om are mirosul sau specific, rutina de dimineata, felul in care isi bea cafeaua, isi saruta sotia pe frunte si pleaca la serviciu. Nu exista 2 oameni cu aceleasi ocupatii, cu aceleasi ganduri in acelasi timp.

Strazile de desprind, se descompun, la fel cum oamenii se depraveaza tot mai mult in fiecare zi si zic ca nu e vina lor, ca sunt niste victime. Da, noi oamenii suntem niste victime, dar vinovati tot noi suntem. Noi stim sa zburam sau macar sa ne ridicam fata spre cer. Stim cum sa facem asta, dar problema e ca noi nu vrem. Suntem corupti de felul nostru inchis de a fi. Ne inchide in niste cochilii, ne ascundem in pesteri si stam acolo pana ne putrezeste corpul si nici macar atunci nu facem nimic. Ne plangem ca suntem victime.

Nimeni nu incearca sa fie mai mult decat a fost pana acum, nimeni nu se chinuie sa scoata mai mult din propriile maini. Vrem totul, dar fara sa depunem efort. Am uitat sa zambim, ne certam, ne batem fara motiv, dragostea, in casniciile de peste 2 ani, deja nu mai exista. Noi tot ne credem niste victime.

Ce nu te omoara te face mai puternic. In scurt timp ajungi invincibil, dar trebuie sa iti doresti asta cu adevarat. Trecutul nu e pentru a te ascunde in el si ati reaminti mereu de el, trecutul e sa inveti din el si sa treci mai departe. Noi dam inapoi paginile care ne dor cel mai mult. Paginile trebuiesc rupte daca ele te fac sa te intristezi.

Persoanele care te fac sa devii cu timpul rece, melancolic, trist nu te merita. Persoanele care iti zic ca te apreciaza si defapt ele te fac sa suferi, nu te merita. Tu esti mai bun de atat.

TU ESTE CEL MAI BUN !